Sunt unele alegeri personale care, odată ieşite din intimitate, dezbină sonor.
Dacă eşti vegan, unii îţi jură prietenie pe viaţă pentru că nu omori şi nu exploatezi animale. Alţii – te strivesc cu condescendenţă pentru că eşti moftangiu.
De te declari vegetarian, te trezeşti cu petiţii şi degete acuzatoare, pentru că întreţii implicit industria creşterii animalelor şi poluarea de care e suspectată. Sau cu aluzii străvezii că eşti ipocrit şi n-ai curaj să tai şi-n carne.
Omnivor fiind, îţi atragi încruntarea celor care se feresc de colesterolul şi trigliceridele din ouă, carne şi lactate, dar şi toasturi din partea comesenilor care au aceleaşi gusturi ca tine.Iar unele alegeri unesc tacit. Aşa cum o face uleiul presat la rece.
Că o fi de floarea soarelui sau de cânepă, de in sau de dovleac, de rapiţă sau de nucă, uleiul presat la rece îmbogăţeşte orice fel de îmbucătură cu vitaminele şi mineralele de care au nevoie veganii, vegetarienii şi omnivorii, deopotrivă.
Şi toţi sunt de acord că uleiul are semnătura lui culinară de condiment care complimentează sau amplifică gustul. Singurele discuţii pe care le poate stârni sunt cele legate de tipul de ulei preferat. Dar ele nu duc la segregare, ci la împărtăşirea prin care fiecare îşi găseşte uleiul potrivit.
